Zebra Australiana
Zebra australiana, Taeniopygia guttata, originara din tinuturile exotice ale Africii, Madagascarului, Noii Guinee, sud-estul Asiei, Australiei si insulelor din Pacific. Denumirea sa provine de la coloritul penajului. Datorita ingrijirii relativ usoare, a rezistentei si a altor calitati, zebra australiana este considerata atat de crescatori, cat si de iubitori, o pasare ideala. Este o pasare foarte activa, jucausa si care canta mult pe tot parcursul vietii sale. Datorita vivacitatii sale, zebra australiana ajunge sa fie indragita de iubitorii de pasari de toate varstele.
Achizitionarea
Inainte de achizitionarea unei pasari exotice este indicat ca viitorul detinator sa se informeze cu privire la biologia, patologia, modul de viata si intretinere a speciei dorite. Inainte de cumparare, pasarea trebuie atent observata in ceea ce priveste aspectul exterior si comportamentul, renuntandu-se la achizitionare in cazul in care exteriorizeaza unele aspecte dubioase. Dupa achizitionare solicitati referiri detailate cu privire la sortimentele folosite in hrana, modul de pregatire al acesteia, fructe si verdeturi care pot fi sau nu administrate. Ca si in cazul altor animalute de companie, asigurati-va ca achizitionati un exemplar tanar intrucat acesta se va adapta cu un mai mare usurinta. Se vor prefera exemplarele vivace, sperioase, aceste atitudini fiind atribute ale varstei tinere. Obisnuirea cu nou proprietar si noul mediu de viata se va realiza treptat, prin acoperirea in primele zile, timp de cateva ore, a coliviei sau volierei cu un tifon. Acest lucru ii ofera pasarii siguranta si posibilitatea de cunoastere si adaptare in noul mediu de viata. In libertate, zebrele australiene traiesc in stoluri. Daca va hotarati sa achizitionati o zebra australiana, este de preferat sa cumparati cel putin doua exemplare, pentru ca daca duc o viata solitara, sufera, iar durata de supravietuire este mult scurtata.
Aspectul exterior si dimensiunile
Zebrele australiene frapeaza atat prin coloritul viu al penajului, cat si prin trilurile emise. Pasare de talie mica (circa 9-12 cm lungime), cu o greutate de 10-12 grame, zebra australiana prezinta un colorit de la rosu pana la gri si ciocolatiu, cu alb. Coloritul nu difera foarte mult intre mascul si femela, dar diferentierea sexelor se poate face pe baza culorii ciocului. Femelele prezinta ciocul de culoare portocalie, iar masculul, de culoare rosie.
Adapostirea
Zebrele australiene necesita un spatiu de locuit destul de extins, cu atat mai mult cu cat de obicei sunt crescute intr-o colivie sau voliera minim doua pasari (un cuplu). Zebrele australiene sunt pasari foarte sociabile, astfel ca intotdeauna este bine sa achizitionati un cuplu de la inceput, pentru ca asa se vor adapta si mai usor. Probabil ca va veti pune intrebarea de ce niste pasari atat de mici necesita un spatiu atat de mare. Raspunsul este simplu. In colivie sau voliera se introduc multiple accesorii absolut necesare unei vieti echilibrate si armonioase, iar in afara de asta, zebrele australiene necesita un spatiu suficient pentru miscare. Colivia sau voliera poate fi amplasata atat in apartament, cat si pe balcon, dar trebuie respectate cateva conditii esentiale: - evitati expunerea coliviei in soare puternic, in locuri cu curenti de aer sau cu umiditate crescuta; - evitati schimbarile bruste de temperatura, deoarece si ca si in cazul altor pasari exotice necesita o perioada de aclimatizare; - evitati zgomotele puternice; - temperatura minima tolerata este de 10-150C si cea maxima de 38-400C; - temperatura optima este cuprinsa intre 20-300C. Iata o lista de accesorii care trebuiesc obligatoriu introduse in colivie: - recipient pentru hrana (chiar doua pentru tipuri diferite de alimente); - un vas pentru apa, mai mult larg decat adanc; - un bol mai larg cu apa proaspata pentru scaldat; - un cuib care intotdeauna va fi plasat in partea superioara a coliviei. Cuibul, in general, din placaj su carton mai gros, de forma cubica, de dimensiune mica (12x12x12 cm), trebuie sa prezinte intrarea in partea superioara a uneia dintre fete. Cuibul va fi umplut in proportie de 30% cu iarba uscata. De asemenea, pe podeaua coliviei se va pune o cantitate redusa de fan pentru ca zebrelor australiene le place sa-si construiasca singure cuibul; - leagane; - bare pentru odihna; - in jurul cuibului se pot pune plante ornamentale; - fata de alte pasari de colivie (papagal, perus), zebrele australiene nu sunt innebunite dupa jucarioase. Este suficienta amplasarea unei oglinjoare pe una dintre laturile coliviei; aceasta le va tine ocupate o luga perioada din zi; - pe podeaua coliviei se va pun un prosop de hartie pentru a se putea mai usor igieniza; - recipientele de apa si hrana se vor curata zilnic; - accesoriile din colivie si colivia se vor igieniza cel putin o data pe saptamana; - nu lasati resturile alimentare de pe o zi pe alta intrucat multe dintre ele pot fermenta usor provocand in urma consumului afectiuni grave pasarii; - curatatea se va efectua cu apa fiarta si cu o perie dura, fara a face uz de detergenti sau dezinfectati care pot fi fatali pasarii.
Hranirea
Hrana administrata trebuie sa fie diversa. Zebrelor australiene li se pot administra seminte pentru pasarile de talie mica. De asemenea, sunt mari consumatoare de mei, care nu ar trebui sa le lipseasca. Atentie insa, ca meiul din piete este nevitaminizat si poate induce hipo- sau avitaminoza B. li se mai pot administra: galbenus de ou fiert, coji de oua bine sfaramate, verdeturi (frunze de salata, de papadie) bine spalate, morcov ras, viermi de faina, branza dulce, etc. Apa de baut proaspata ar fi de preferat sa fie schimbata de doua ori pe zi si cel putin o data pe zi. Nu le place apa statuta.
Boli si afectiuni curente
Ca si in cazul altor pasari de colivie, Zebrele australiene nu sunt scutite de boli parazitare, infectioare sau de alimentatie (nutritionale). Stresul si conditiile inadecvate de crestere, in afara agentilor patogeni specifici, sunt unele dintre cauzele care favorizeaza sau determina aparitia imbolnavirilor. Multe dintre afectiunile semnalate la pasarile de colivie se agraveaza sever in decursul a 24 de ore. In prima instanta veti constata anumite modificari de comportament, cum ar fi indispozitia sau oboseala care in unele cazuri pot sa nu fie de lunga durata, dar daca situatia persista este clar ca sunt semne ale unei stari de boala. Iata cateva indicii care va vor orienta in depistarea starii de boala la pasarile de colivie: - Aspectul penajului. La pasarea sanatoasa, penajul este lucios si stralucitor, compact si bine atasat de corp. La pasarea bolnava, penajul este zburlit, cu aspect neingrijit, prafuit, iar in regiunea cloacei poate fi murdarit cu materii fecale. - Modificarile fecalelor. Fecalele lichide pot apare in urma consumului de fructe, verdeturi si a altor nutreturi suculente, a variatiilor de temperatura, dar revenirea la normal a consistentei materiilor fecale se produce rapid (in cateva ore). Fecalele cu sange, spuma, colorate anormal sunt semne clare de boala. - Pasarea slabeste, evidentiindu-se osul sternului si se constata atrofia musuclaturii adiacente. - Ochii inflamati si prezenta de mucus la nivelul narilor pot fi semnele unei corize. - Respiratia dificila indicata de miscarile in ritm rapid ale pieptului sau ale intregului corp se constata in afectiuni respiratorii ca aspergiloza, psitacoza, acarioza. Procentul cel mai mare de mortalitate la pasarile de apartament este determinat de afectiunile digestive, bolile infecto-contagioase si traumatisme.
Dintre bolile si afectiunile mai frecvent intalnite enumeram:
Parazitii externi (paduchi, raia) pot determina in urma evolutiei, leziuni din ce in ce mai severe la nivelul pielii, eritem, cruste, smulgerea penelor, prurit si consecutiv, inapetenta, apatie si pierderi in greutate.
Giardia si Cryptosporidium sunt doi paraziti des intalniti la pasari care determina afectiuni ale tubului digestiv din ce in ce mai severe, manifestate prin sindrom diareic cu fecale moi, apoi lichide, inapetenta, apatie, deshidratare severa si in curand la moartea pasarii.
Hipovitamonoza B reprezinta o deficienta in stocarea si utilizarea vitaminelor complexului B, datorata in prima instanta consumului de mei nevitaminizat care contine o antivitamina B si care accentueaza deficitul vitaminelor B din organismul pasarii. Pasarea este apatica, sta zburlita, prezinta stare de somnolenta si tulburari de echilibru.
Psitacoza este o boala infecto-contagioasa a pasarilor manifestata in special, prin simptome respiratorii (secretii la nivel ocular si naza) si/sau diaree. Pasarea slabeste drastic, nu se mai alimenteaza corespunzator si in final, moare.
In afara acestor boli, Zebra australiana este predispusa diferitelor fracturi ale aripilor si picioarelor, proceselor tumorale, intoxicatiilor cu diferite toxice, constipatiei diferitelor boli infecto-contagioase ale pasarilor in general, retentiei de oua, etc.
Speranta medie de viata a zebrelor australiene este de 8-10 ani, in captivitate, si un pic mai mare (12-15 ani), in libertate.
Inmultirea in captivitate
Se poate spune cu certitudine despre zebrute ca sunt cele mai simplu de inmultit in captivitate pasari de colivie. le trebuie doar un cuib, materiale de constructie, mancare adecvata si de restul se ocupa ele.
Perechea...
Daca cumparati o pereche mascul si femela de zebrute, aveti in vedere ca, pentru a le putea inmulti in viitor fara riscuri, ele nu trebuie sa fie inrudite. Astfel, se pot cumpara pasarile de la magazine sau crescatori diferiti, deoarece vanzatorul de la pet-shop nu va sti care pasari sunt inrudite cu care. Imperecherea dintre pasari inrudite poate avea niste rezultate ingrozitoare, cum ar fi pui cu handicapuri severe (lipsa de membre, moarte prematura, tulburari de comportament, vulnerabilitate ridicata la boli si lista poate continua.) Iar aceste rezultate se pot obtine la orice imperechere cu orice fel de rude de sange. Avand o pereche sanatoasa, neinrudita, putem continua.
Pentru a se reproduce, cei doi trebuie sa se placa reciproc. Daca se iau la bataie, se ciupesc sau se observa chiar fatalitate (desi sper sa nu fie cazul), cei doi trebuiesc separati, si se poate incerca cu alta pereche. in aceasta cauza, cei doi trebuie sa fie sanatosi. O pasare bolnava poate fi tinta agresiunii celorlalti. Nu e cruzime, e doar instinct. La fel se intampla pe vremuri si cu bolnavii de lepra-erau izgoniti pentru a preveni imbolnavirea comunitatii. Daca cei doi isi aranjeaza penele reciproc, dorm unul langa celalalt, se joaca, mananca impreuna (99% din cazuri), inseamna ca se plac. Membrii unui cuplu, odata ce trece un timp, vor fi foarte devotati unul celuilalt (exemplu clar ca nu numai la oameni exista dragoste) si nu isi vor schimba perechea decat in caz de separare indelungata sau moarte a partenerului. Sa mergem mai departe...
Precautii generale
Zebrutele isi ating maturitatea sexuala la 3 luni de la iesirea din ou. Da, foarte precoce, insa data fiind durata lor de viata medie de 5-6 ani, e destul de bine sa poti produce progenituri cat poti de devreme. Insa desi pot face pui la aceasta varsta, nu este recomandat. Cel mai bine este ca pasarile sa fie lasate sa se maturizeze pana la 10-12 luni pana a fi lasate sa se reproduca. Aceasta pentru a evita cat de cat eventuale probleme cum ar fi ingrijirea proasta a puilor sau oualor (care are ca rezultat de cele mai multe ori moartea progeniturilor), sau intepenirea oualor in canalul dintre ovar si cloaca al femelei, lucru deseori fatal.
Ok... Pentru a se reproduce, zebrutelor le sunt necesare hrana abundenta si variata (inclusiv hrana bogata in proteine, adica ou fiert tare), calciu sub forma de os de sepie, fructe moi (pepene, portocala, mar) din cand in cand, si, bineinteles, un cuibusor de nebunii... Si sa nu uitam, o colivie spatioasa, cel putin ca cea de marime minima din sectiunea Pe scurt..., in care puii isi pot incerca talentele de zbor, ajutati bineinteles de parinti. O pereche care se va reproduce va trebui sa fie singura in colivie, deoarece zebrutele pot deveni agresive si teritoriale cand vine vorba de pui, sau unele pot fura cuibul altora si asa mai departe.
Cuibul
Cuibul este esential in cazul in care se doreste inmultirea cintezelor. De tinut minte ca femela va depune oua toata viata ei, la fel ca si gainile, insa acestea vor fi infertile, numai prezenta unui cuib sau unui loc de cuibarit declansand instinctul de reproducere. ATENTIE: desi e foarte amuzant sa vezi doua sau mai multe zebrute dormind una langa alta intr-un cuib, acesta are rolul principal de a favoriza reproducerea. In cazul in care nu doriti sa aveti cu 3-4 ciocuri mai mult in colivie sau in cazul in care pasarile sunt prea tinere, NU INTRODUCETI CUIBURI IN COLIVIE!!! Zebrutele dorm la fel de bine cocotate pe o bara ca si in cuib. Pentru cuibarit, in comert se gasesc urmatoarele tipuri de cuiburi:
Cuibul impletit din bambus, de tip cos - cuib folosit de majoritatea crescatorilor deoarece este ieftin, poate fi folosit repetate randuri pana se strica din cauza umezelii si este foarte accesibil (Se gasesc la pet-shopuri in doua marimi, normala si mare. Un cuib mai mare este recomandat perechilor care tind sa scoata un numar mai mare de pui intr-un rand, insa este recomandat tuturor perechilor, fiind mai spatios. Necesita insa mai multa munca pentru amenajare). Se ataseaza in interiorul coliviei. Pret estimativ - 150 000 lei.
Cuibul impletit din ierburi - are forma cuibului din bambus, insa e realizat din ierburi si ramurele uscate. Este mai scump decat acesta, se strica mai repede, insa este bun deoarece ofera o izolare termica si fonica mai buna, si este bun pentru perechile care nu prea se pricep la construit. De asemenea, se ataseaza in interiorul coliviei. Pret estimativ - 200 000 lei.
Cuibul de tip cutie-din lemn sau din plastic - preferat deoarece este spatios, iar cel din plastic poate fi curatat usor si refolositde nenumarate ori din cauza ca nu absoarbe umezeala si nu mucegaieste daca e spalat dupa fiecare rand de pui. Pret estimativ - 220 000 lei.
Cuibul nu este gata sa primeasca ouale dindata ce a fost cumparat din magazin, ci reprezinta doar un loc ideal in care pasarile isi pot amenaja cuibul propriu-zis. In vederea acestei amenajari, ele trebuie sa aiba la dispozitie tot timpul materiale de constructie:
Materiale recomandate: pene moi (puf din perna), fibra de cocos (disponibila la pet-shop), servetele taiate franjuri (NU COLORATE SAU PARFUMATE, ci simple!!! Parfumul este toxic pentru pasari, la fel ca si pigmentul), ierburi uscate (a se preleva dintr-un loc ferit de poluare, reziduuri biologice sau chimicale spre ex de pe camp. A se usca obligatoriu inainte, deoarece ierburile verzi pot mucegai usor).
Materiale nerecomandate: rumegusul prea fin - praful emanat poate fi inhalat de pasari (pui sau parinti), vata de bumbac (se poate incalci in jurul picioarelor sau puilor), orice tip de material sintetic, parul altor animale de casa, ramurelele rigide.
Cuibul, inainte de a fi introdus in cuib, poate fi pregatit astfel: in treimea inferioara, pana la 5 cm de intrare se poate pune talas pentru hamsteri (sa fie natural, alcatuit din bucati mari, si in special fara miros, deoarece exista talas cu miros de lamaie, etc, care poate fi toxic) batatorit deoarece acesta absoarbe umezeala din excremente impreuna cu mirosurile si prelungeste viata cuibului. Peste acesta se aseaza un strat de cca 1 cm de ierburi uscate usor compactate, apoi putin puf din perna, care tine si de cald. Ar trebui sa mai ramana in jur de 4 cm pana la intrare, spatiu pe care pasarile si-l vor aranja dupa placul lor, carand materialele disponibile (ATENTIE: adica tot ce nu e comestibil si pot ridica si incape) in cuib. Si, in caz ca nu sunt constructori prea priceputi, in acest cuib pot sa-si depuna ouale si sa-si creasca puii. Dupa ce cuibul a fost bine fixat de colivie, trebuie puse la dispozitia pasarilor materiale de constructie din cele recomandate mai sus. Acestea trebuie sa fie la indemana pana cand se observa ca pasarile au introdus in cuib materiale pana aproape de intrare (zebrutelor le place sa poata privi afara din cuib). In acest moment, trebuie luate materialele pentru a lasa acea mica bordura de la intrare, care va preveni rostogolirea ccidentala a oualor sau a puilor din cuib. Daca se observa oua in cuib, materialele trebuie scoase din colivie, deoarece zebrutele pot acoperi accidental ouale cu materiale, fapt ce va duce la racirea, deci moartea lor. Din cand in cand vor mai aseza un strat subtire de pene deasupra oualor, insa este normal.
Oua...
Dupa o perioada de curtare mai lunga sau mai scurta (se poate ajunge la curtare lunga de luni intregi), in care masculul canta aproape tot timpul si din cand in cand adopta o postura foarte tantosa si construieste cuibul, are loc imperecherea, care poate dura mai mult sau mai putin. Daca observati ca masculul sta deasupra femelei si scoate sunete, indepartati-va si lasati-i sa-si continue treaba, deoarece asta inseamna ca se "pregateste" un rand de oua fertile. De asemenea, acesta este punctul din care ar trebui sa nu mai deranjati perechea decat pentru a schimba apa, a pune mancare sau a schimba hartia de pe fundul coliviei. Cuibul nu se va atinge si se va evita sperierea sau orice supunere la stress a perechii. De altfel, va trebui asigurata o sursa constanta de calciu (os de sepie si grit), insa grit-ul va trebui indepartat imediat dupa ce au fost depuse ouale. In aceasta perioada trebuie asigurata si lumina naturala foarte multa (sa nu uitam ca trebuie asigurat si un loc umbros in colivie), lumina atat de necesara pentru producerea vitaminei D3 in organismul femelei, vitamina ce ajuta la asimilarea calciului ingerat si la fixarea sa in coaja oualor care se formeaza. Daca sunt indeplinite aceste conditii, dupa o perioada de gestatie de cca 8 zile, timp in care ouale ajung la maturitate in interiorul femelei.(perioada in care trebuie sa aiba tot timpul la indemana osul de sepie, si hrana adecvata, reamintesc), femela va depune cate un ou pe zi, lung de cca 1,5 cm, in jur de 5-6 oua in total, iar ouale vor avea o coaja sanatoasa, care va proteja viata ce se dezvolta in interiorul lor ATENTIE: Ouale nu trebuiesc atinse in perioada de incubatie de 13 zile deloc, deoarece porii de pe suprafata cojii, prin care respira puii dinauntru, pot fi astupati de grasimi sau mizerie, sau parintii pot respunge oul. Se vor scoate din cuib orice oua care nu au eclozat imediat dupa ce puii au inceput sa manance singuri. Puii vor ecloza in aceeasi oridine. Cateodata nu vor ecloza toate ouale, unele fiind infertile sau racite accidental. Clocirea incepe de obicei dupa ce a fost depus al treilea ou, insa (rar) poate incepe si mai tarziu, dupa ce a fost depus tot randul. Odata ce au fost depuse ouale, masculul si femela vor cloci impreuna, iesind pe rand sau amandoi din cuib pentru foarte scurte perioade de timp, pentru a se hrani. Din momentul inceperii depunerii pana in momentul in care puii sunt independenti si apti de zbor, peste cca doua luni, se recomanda contactul minim cu pasarile. Se va schimba apa, mancarea si substratul de hartie, eventual se va muta colivia foarte rar, si atat! Nu urmariti prea mult pasarile sau activitatea din cuib, deoarece parintii stresati pot abandona cuibul si lasa ouale sa se raceasca. Odata ce au fost depuse ouale, trebuie scos din colivie Grit-ul (pietrisul-nisip fin), si pusa la dispozitie hrana bogata in proteine pe langa semintele speciale (ou fiert tare si macinat sau mancare speciala de la pet-shop pe baza de ou). Aceasta va fi schimbata des, deoarece oul se strica in cateva ore in conditii normale. Odata ce vor ecloza puii, proteinele din ou si semintele dintr-un meniu complet pentru cinteze le vor asigura o dezvoltare armonioasa si le vor intari organismul.
Puii
))
Cand puii eclozeaza (ies din ou), la 13 zile dupa ce oul a fost depus, sunt mici, orbi si lipsiti de pene. Ei mai raman cu o urma din materialul nutritiv din ou, care le va ajunge pentru cca 3 zile. Daca parintii nu ii hranesc in acest timp, ei vor muri. Imediat ce au iesit din ou, se va aude un sunet aproape imperceptibil, un fff fff, iar parintii vor incepe sa iasa pe rand din cuib pentru a aduce mancare. Puii cresc repede si au nevoie de cantitati din ce in ce mai mari de mancare. O mancare speciala pe baza de ou poate fi cumparata de la pet-shop pentru aceasta perioada, cum ea contine si vitamine si oligominerale atat de benefice pentru pui, insa se poate da si ou fiert macinat. Trebuie tinut minte ca acum, pe langa cele doua ciocuri care trebuiau hranite inainte, mai sunt inca 4 sau mai multi pui infometati mereu. Acel fff fff va evolua spre un piuit ascutit si puternic. Dupa cca 5 zile, puii isi deschid ochii. Oricat de draguti vi s-ar parea acesti micuti, rezistati tentatiei de a-i lua in mana sau atinge, deoarece pot fi parasiti de parinti. Va incepe sa le apara un penaj gri-deschis pufos si la varsta de cca 18 zile vor incepe sa se aventureze afara din cuib. Ei vor mai fi hraniti timp de 14-21 zile de catre parinti, timp in care vor fi invatat sa se hraneasca si sa bea singuri, dupa care vor fi alungati din cuib (intarcati) In acest moment se recomanda separarea puilor de parinti si scoaterea cuibului din colivie, deoarece este mai bine ca parintii sa fie lasati sa se odihneasca in jur de 3 luni pana vor fi lasati sa aiba pui din nou. Odata ce zebrutele au inceput sa se inmulteasca, nu se vor mai opri decat daca le este indepartat cuibul. Data fiind durata lor de viata scurta, instinctul de reproducere este foarte puternic. Mai multe randuri de pui scoase unul dupa altul vor slabi parintii si ii vor face mai vulnerabili la boli, asa ca lasati-i sa se odihneasca. O merita.
Dupa ce puii au fost separati de parinti (imediat ce acestia au inceput sa-i alunge din apropierea cuibului), ei vor trebui sexati (pe baza penajului sau al culorii ciocului). Odata ce au fost sexati, aveti mai multe optiuni. Ori ii puteti da sau vinde la un pet-shop (din prudenta si pentru binele speciei, ca sa evitati incrucisarea rudelor, nu duceti pasari de ambele sexe inrudite la acelasi pet-shop), ori ii puteti tine (dar, prin separarea masculilor de femele, evitati formarea de perechi inrudite), ori, cel mai bine, aveti personal grija sa pice in mainile cuiva care sa-i iubeasca si sa aiba grija de ei (la fel, nu dati perechi). Zebrutele nu vor supravietui in libertate, asa ca pentru Dumnezeu, nu le dati drumul pe geam!!! Si inca o data, nu lasati sa se imperecheze rude! Rezultatele pot fi de cosmar.
Inapoi la parinti...
Dupa intarcare, cu siguranta zebrutele parinti vor incepe lucrul la un nou rand de pui. De tinut minte este ca la zebrute mai greu este sa le opresti sa se inmulteasca odata ce au inceput decat sa le pornesti, iar singura metoda prin care puteti impiedica inmultirea lor este indepartarea unui loc de cuibarit. Este mult mai bine sa lasati acele pauze de 3 luni intre oportunitatile de a avea pui decat sa le lasati sa scoata doua sau mai multe randuri, deoarece daca fac asa s-ar putea sa devina disperate sau foarte frustrate odata ce le-a fost luat cuibul si pot avea loc batai sau pot chiar incerca sa cuibareasca intr-o hranitoare!!! Ca sa nu mai mentionam ca ingrijirea puilor e o activitate foarte obositoare. Veti observa ca, daca au avut timp sa se refaca, parintii vor fi mai vigurosi si mai apti de a avea grija de un nou rand de pui. Femela va continua insa sa depuna oua, acesta fiind un lucru normal. Nu va depune randuri intregi de oua, ci cate unul nefertil la intervale mari de timp.
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
)
