Asociatia Ornitologica Romana

Forumul crescatorilor de pasari de colivie
Acum este 29 Mar 2024 14:33

Ora este UTC + 2 [ DST ]


Banner_AOR2015.gif   



Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 15 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2  Următorul
Autor Mesaj
MesajScris: 08 Feb 2012 17:39 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 26 Sep 2009 17:11
Mesaje: 849
Localitate: Deva, HD
La cererea publicului larg (George) va prezint articolul meu din "The Budgerigar"


Life as a Romanian Breeder

We all have read tons of material on feeding, breeding, genetics, additives and feather type so I thought about making this one a bit different. This article, although based on my own experience, may well be a story about any Romanian breeder since the situation was and is the same for all of us.
My name is Catalin Josan and I live in Romania, where I try my best to breed exhibition budgerigars to standard.
My love for birds started as a young boy when I discovered racing pigeons. Unfortunately for the pigeons, but a blessing for the future budgies, I had to let them go because of high-school, but the breeding of livestock and the love for birds remained in the back of my mind. As soon as I finished high-school and went to college I got a pair of budgies as I could not keep pigeons where I lived during that part of my life. That was the beginning of it, a fluke of chance really since it could have easily been canaries or other cage birds. Having volunteered for a while with the equivalent of RSPB in Romania finches or other wild birds could have been a real possibility also but the Parcae wanted it different.
Trying to keep as best I could that initial pair of budgies, which I still remember like it was yesterday although I have bred hundreds of birds since, got me on the internet in search of information. While browsing the world web it was not long before I discovered show budgerigars. They were so different from the pet birds I owned and saw in all pet-shops. They looked like aristocracy: powerful and proud, as if they were aware of their beauty. I was hooked on the look and most of all on the attitude of these birds so the hobby stuck and boy, am I glad it did since I got a few friends, a few satisfactions and a few quiet moments from the hassle of daily life, out of it. But all this did not come without hitting a few walls and jumping a couple of hurdles in the process.
The first thing was getting stock to breed with, an extremely difficult thing in Romania since this is a country that, although having a powerful past tradition of breeding quality livestock (cattle, horses, even exotic birds), was sent into an economical roller-coaster ride where people are more interested in making a good living for themselves rather than investing hard earned cash into livestock, with all the risks involved like disease, failure to breed and lots of other problems. The few people that do invest expect revenue as soon as possible and striving for directional feathering is not a very lucrative business. So, needless to say, all I could find were better versions of pet birds sold as show birds or old and incapable to breed show quality birds that somehow found their way from neighbouring countries with the aid of “helpful businessmen”. During all the time spent searching for birds to work with I was not slacking, but browsing and reading loads of internet pages dedicated to the hobby, learning about the big names like Gerald Binks, Daniel Lutolf and Jo Mannes and dreaming I would own one day birds like theirs.
After a couple of years of breeding with birds I gathered here and there, from various pet budgie breeders, selecting them according to what I was seeing on the internet and realising I was getting nowhere fast I decided to sell all the birds I owned and buy a selection of birds from a breeder that according to me had decent quality imported birds but bred them with pet type budgies as a business, looking for the quantity rather than the quality of the chicks. The luck was that both the quality and the vitality were there but the downside was the long road ahead in trying to achieve the standard I was admiring daily on the internet.
The first thorough bred show-birds I ever saw live were owned by an Irish breeder, a very nice man that, as far as I know, has leaved the hobby. Seeing live the quality a show bird should possess left me in awe and I realised how far behind I was and together with me the whole exhibition budgie scene of Romania. I needed a few shortcuts or by the time I got to the standard these people were working with they would be five years ahead of me yet again. Living in Ireland for a while I visited a couple more breeders and bought a number of books dedicated to breeding and keeping budgies, including the famous “The Challenge” which I still hold as an extremely valuable and dear book.
Ireland was also the country of origin of my first imported birds, from two well known breeders of the country. I got two cocks and a hen from one and another two cocks from the other. These five birds were brought in Romania by car over a period of three days, covering more than 2700 km, with lots of stress and sweat, fearing they would not drink or eat enough and other disasters I imagined would happen. Keep in mind, apart from being extremely precious to me as the future nucleus of my aviary and representing the shortcuts I was searching for, they were also very valuable in economical terms as well, having paid for those birds a couple of medium monthly incomes in Romania. I have to say that luck favours the beginners since not only they all arrived well but two of those birds still breed today and I got a good number of quality chicks out of them.
After witnessing the way things were supposed to be done I tried to emulate the management of good studs over in my country, only to stumble on yet another hurdle: there were no quality, dedicated products that I could use. I used for a good period of time sheep grade Ivermectin and lots of human vitamins that were administered after careful mathematic calculations. The dreams of Hormova and other additives I was reading about in Mr. Binks’ book were a big part of my nights and brand seed mixtures were a thing of luxury I could not get hold of so, for a good while, the birds were fed the seeds I could find at farmers, grit in the form of washed river sand and lots of human additives I thought were good for them. At least there was something that I was doing right since the birds were happy, healthy and breeding. I love this aspect of the hobby that shows if you are dedicated enough the birds are pretty understanding and allow for a few mistakes here and there.
Luckily those days are gone and since then I have evolved so much as far as keeping budgies is concerned. After starting with three cages located on the desk I was supposed to use for studying I now have a fully fledged aviary. After starting with seed mixtures I made on my own from quality untested seeds I now use brand seed mixtures that lack the bits and pieces like straw, dirt and unidentifiable seeds I was used to. After using lots of adapted supplements and medications I now use, and can offer other breeders, cage birds dedicated Ivermectin and even the so dreamed of Hormova. Not to mention I now own Binks birds that have bred me very useful chicks.
I have to say that life was very hard for the Romanian breeder but times have changed and all the ingredients you need to make the going easier as a budgie breeder (and not only) are there, within reach. Even the showing scene has started to come back to life since last year, when a few breeders started an association and organised the first shows in twenty years. I am proud to say that I, with the help of another breeder, organised the very first show in this new Association’s history, a national event none the less. Things have started to move in the right direction when, after just one year, thanks to our joined efforts the Romanian breeders have been invited to take part in international shows in Italy, Belgium and Hungary, which will make for a very steep and invaluable learning curve. I think the fire of international competitions will strengthen and fix the value of Romanian birds so the sooner we walk through it, the better. I have to mention this Association is a mixed one, including canary, budgerigar and other exotic birds breeders, so a budgerigar society is still a plan for the future, but it is no hurry since I think it is better to take things slowly and learn along the way plus it does not bother me to be colleagues with the canary people.
Having said all that, I realise that difficult as it might have been for me, a non-English speaking person would find things nearly impossible considering the lack of Romanian literature dedicated to this hobby. The lack of quality informational material is a problem we still have today, but, as my life motto goes: If you can dream it, you can do it. There will come a day when high quality books will also be available to the Romanian general public. So, apart from being thankful to my parents who forced me to learn English since I was ten, I am also extremely thankful to all those who upload personal pages on the web, to all those that put their time into developing this hobby through forums, magazines, DVD’s and other media, without which I could not even imagine how hard things could have been.
Things are still difficult in our country, with very few breeders and not enough public awareness of this hobby but I hope that with more shows to be organised, dedicated forums, a magazine that we have in project and hopefully an improving economical situation (which I consider to be an extremely important factor) this hobby will make a stand for itself.
I still dream of national budgerigar shows with hundreds of entries!




Traducerea pe bucati, cand am timp, sau daca e cineva priceput si dispus la munca de voluntariat, il rog sa se exprime :)

_________________
Daca poti sa visezi un lucru, poti sa il si faci!
If you never show, you will never know.
tel: 0766.336.890
http://www.perusi-standard.ro


Sus
 Profil  
 
MesajScris: 08 Feb 2012 18:18 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 23 Ian 2012 13:09
Mesaje: 267
Localitate: Bucuresti(IF)
Varianta in romana la articolul lui Catalin.Textul este incadrat de ghilimele pentru dreptul de autor.Sper sa nu se supere autorul pentru traducerea facuta(cu Google).

" Viaţa ca un crescator român

Cu totii am citit tone de material de hrănire, reproducere, genetică, aditivi şi tipul de pene, aşa că am gândit despre a face aceasta un pic diferit. Acest articol, chiar dacă se bazează pe propria mea experienţă, poate fi o poveste despre orice crescător român, deoarece situaţia a fost şi este acelaşi pentru noi toţi.
Numele meu este Cătălin Josan şi locuiesc în România, unde am încerca meu cel mai bun sa se inmulteasca budgerigars expoziţie la standard.
Dragostea mea pentru păsări a început ca un băiat, când am descoperit porumbei de curse. Din nefericire pentru porumbei, ci o binecuvântare pentru Perusii viitoare, am avut de a lăsa să plece din cauza liceului, dar creşterea de animale şi dragostea pentru păsări a rămas în partea din spate a mintea mea. De îndată ce am terminat liceul şi am mers la facultate am primit o pereche de Perusii ca nu am putut păstra porumbei în cazul în care am trăit în acea parte din viaţa mea. Acesta a fost începutul de ea, o intamplare de şansă într-adevăr, deoarece aceasta ar fi putut fi Insulele Canare, sau de alte păsări scurtcircuit. După ce a oferit voluntar pentru un timp, cu echivalentul a RSPB în cinteze din Romania sau alte păsări sălbatice ar fi putut fi o posibilitate reală, dar, de asemenea, Parcae dorit diferit.
Încercarea de a păstra cât de bine am putut ca pereche iniţială a Perusii, pe care încă îmi amintesc cum a fost ieri, deşi am crescut sute de păsări, deoarece, ma pe internet în căutare de informaţii. În timp ce navigaţi pe Web lume nu a fost cu mult înainte de am descoperit budgerigars show. Ei au fost atât de diferite de păsări de companie deţinute şi am văzut în toate magazinele pentru animale de companie de. Au uitat ca aristocraţie: puternic şi mândru, ca şi cum acestea au fost constienti de frumusetea lor. Am fost dependent de aspectul şi mai ales de atitudinea acestor păsări, astfel Stuck hobby şi băiat, mă bucur că am făcut de când câţiva prieteni, o satisfacţii şi câteva câteva momente liniştite, de la hassle de a vieţii de zi cu zi, din ea. Dar toate acestea nu a venit, fără a lovit câteva ziduri şi câteva sărituri de obstacole în acest proces.
Primul lucru a fost obtinerea stoc sa se inmulteasca, cu, un lucru extrem de dificil în România, deoarece aceasta este o ţară care, deşi are o tradiţie puternică trecut de animale de reproducere de calitate (bovine, cai, pasari exotice, chiar), a fost trimis într-un role-economic plimbare cu montagne unde oamenii sunt mai interesati in a face un trai bun pentru ei înşişi, mai degrabă decât a investi hard câştigat bani în animale, cu toate riscurile implicate cum ar fi boala, eşecul de a rasa şi o mulţime de alte probleme. Cele mai puţini oameni care nu investesc aşteaptă venituri cât mai curând posibil şi lupta pentru penaj direcţional nu este o afacere foarte profitabilă. Deci, e nevoie să spun, tot ce am putut găsi au fost mai bune versiuni de păsări de companie vândute ca păsări sau a păsărilor show vechi şi incapabilă să se reproducă de calitate arată că gasit cumva drumul lor din ţările vecine, cu ajutorul unor oameni de afaceri "utile". În tot timpul petrecut în căutarea pentru păsări de a lucra cu nu am fost praf de cărbune, dar şi de navigare citirea sarcini de pagini de internet dedicate de hobby, de învăţare despre nume mari, cum ar fi Gerald Binks, Lutolf Daniel şi Mannes Jo şi visez eu ar deţine o zi păsările lor plac.
După câţiva ani de creştere, cu păsări am adunat aici şi acolo, de la diverse animale de companie pasarea crescători, selectarea acestora în funcţie de ceea ce am fost văzut pe internet şi de a realiza am fost nicaieri de repede m-am decis să vândă toate păsările I deţinute şi cumpere o selecţie de păsări de la un crescator că, potrivit pentru mine a avut păsări decente de calitate importate, dar le crescute cu Perusii tip de companie, ca o afacere, caută cantitatea, mai degrabă decât calitatea de pui. Noroc a fost că atât calitatea, cât şi vitalitatea au fost acolo, dar dezavantaj a fost drum lung de parcurs, în încercarea de a atinge standardul am fost admiram zilnic pe internet.
Primul aprofundată de rasă show de păsări am văzut vreodată în direct au fost deţinute de către un ameliorator irlandez, un om foarte frumos că, în măsura în care ştiu, are frunze hobby. Văzând live de calitate o pasăre ar trebui să aibă spectacol mi-a lăsat în veneraţie şi am realizat cât de departe în urmă şi am fost împreună cu mine toată scena pasarea expoziţie din România. Am nevoie de o câteva comenzi rapide sau de timp am ajuns la standard de aceşti oameni au lucrat cu ei ar fi de cinci ani înainte de mine din nou. Condiţii de viaţă în Irlanda pentru un timp, am vizitat crescători un cuplu mai multe şi a cumpărat un număr de cărţi dedicate pentru reproducere şi păstrarea Perusii, inclusiv faimosul "Challenge", care încă deţin ca o carte extrem de valoroasă şi de drag.
Irlanda a fost, de asemenea, ţara de origine a păsărilor primele mele importate, de la doi crescatori bine cunoscute ale ţării. Am doi masculi si o femela de la unul şi încă două cocoşilor de la celălalt. Aceste cinci păsări au fost aduse în România cu maşina, pe o perioadă de trei zile, acoperind mai mult de 2700 km, cu o mulţime de stres şi de sudoare, temându-se că nu ar bea sau mânca suficient de dezastre şi alte am imaginat-ar întâmpla. Păstraţi în minte, în afară de a fi extrem de preţios pentru mine, ca nucleu de viitorul meu aviare şi reprezentând comenzile rapide am fost în căutarea pentru, au fost, de asemenea, foarte valoroase din punct de vedere economic, precum şi, după ce au plătit pentru aceste păsări un cuplu de venituri medii lunare în România. Trebuie să spun că norocul favorizează incepatori, deoarece nu numai că toate au ajuns bine, dar două dintre aceste păsări reproducerea astăzi şi am primit un număr bun de pui de calitate din ele.
După ce asistăm la modul în care lucrurile ar fi trebuit să fie făcut am încercat să imite gestionare a pastilelor bune peste în ţara mea, numai să se poticnească pe încă un obstacol: nu au nici o calitate, produse dedicate pe care am putea folosi. Am folosit pentru o buna perioada de timp Ivermectin grad de oaie şi de o mulţime de vitamine umane care au fost administrate după calcule atente matematice. Visele de Hormova şi alţi aditivi citeam în cartea lui despre Binks "au fost o mare parte din nopţile mele şi a amestecurilor de seminţe de brand a fost un lucru de lux, nu am putut face rost de astfel, pentru un timp bun, păsările au fost hrănite seminţele am putut găsi la agricultori, gresie în formă de râu spălat nisip şi o mulţime de aditivi omului, am crezut ca au fost bune pentru ei. Cel puţin nu a fost ceva ce am făcut dreapta, deoarece păsările au fost fericiţi, sănătoşi şi de reproducere. Îmi place acest aspect de hobby care arată dacă sunt dedicate suficient de păsări sunt destul de înţelegere şi pentru a permite câteva greşeli aici şi acolo.
Din fericire, acele zile sunt plecat si de atunci am evoluat atât de mult în ceea ce priveşte menţinerea Perusii este în cauză. După ce a început cu trei cuşti amplasate pe birou am fost trebuia să o utilizaţi pentru studierea am acum o aviare cu drepturi depline. Dupa ce incepand cu amestecuri de seminţe am facut pe cont propriu de la seminţe de calitate, netestate eu folosesc acum amestecuri de seminţe de brand care nu dispun de biţi şi piese, cum ar fi seminţele de paie, murdărie şi neidentificabile am fost utilizate pentru. După folosind o mulţime de suplimente adaptate şi medicamente pe care le folosesc acum, şi poate oferi alti crescatori, pasari colivie dedicate Ivermectin şi chiar aşa a visat Hormova. Să nu mai vorbim I păsări acum propriile Binks, care au crescute mi pui foarte utile.
Trebuie să spun că viaţa a fost foarte greu pentru amelioratorului român, dar vremurile s-au schimbat si toate ingredientele necesare pentru a face mai uşor merge ca un ameliorator pasarea (şi nu numai) sunt acolo, în cadrul REACH. Chiar scena arată a început să se întoarcă la viaţa de anul trecut, când de crescători câteva început o asociaţie şi au organizat primele spectacole în douăzeci de ani. Sunt mândru să spun că eu, cu ajutorul unui alt crescător, a organizat spectacolul foarte prima dată în istorie acest Asociaţiei nou, un eveniment naţional nu mai puţin. Lucrurile au început să se mişte în direcţia corectă atunci când, după doar un an, datorita eforturilor noastre s-au alăturat crescători români au fost invitaţi să ia parte la spectacole internaţionale în Italia, Belgia şi Ungaria, ceea ce va face pentru o învăţare foarte abruptă şi de nepreţuit curba. Cred că focul a concursurilor internaţionale se va consolida şi să fixeze valoarea de păsări din România, astfel mai devreme, mergem prin ea, mai bine. Trebuie să menţionez această asociere este unul mixt, inclusiv canar, budgerigar şi alte crescatorii de pasari exotice, asa ca o societate budgerigar este încă un plan pentru viitor, dar nu e nici o grabă, deoarece cred că este mai bine să luaţi lucrurile încet şi de a învăţa de-a lungul drum, plus că nu mă deranjează să fie colegi cu oamenii Canare.
După ce a spus toate astea, îmi dau seama că de dificil ar fi fost pentru mine, o persoana non-vorbitor de limba engleza vor găsi lucruri aproape imposibile având în vedere lipsa de literatura romana dedicat acestui hobby. Lipsa de material informativ de calitate este o problemă încă mai avem astăzi, dar, ca motto-ul meu de viata merge: Dacă puteţi să-l visa, o poti face. Nu va veni o zi când cărţi de înaltă calitate va fi, de asemenea, la dispoziţia publicului larg românesc. Deci, în afară de a fi recunoscători pentru parintii mei, care ma obligat să înveţe limba engleză, deoarece am fost zece ani, eu sunt, de asemenea, extrem de recunoscător tuturor celor care incarca paginile personale de pe web, a tuturor celor care pun timpul lor în curs de dezvoltare acest hobby, prin forumuri, reviste, DVD-uri şi alte mijloace media, fără de care nu am mai putut imagina cât de greu lucrurile ar fi putut fi.
Lucrurile sunt încă dificil în ţara noastră, cu crescatorii foarte puţine şi nu sunt suficient de conştientizare publică de acest hobby, dar sper ca, cu spectacole mai mult pentru a fi organizate forumuri, dedicate, o revista pe care o avem în proiect şi sperăm că o îmbunătăţire a situaţiei economice (pe care am consideră a fi un factor extrem de important), acest hobby va face un stand de la sine.
Am încă vis naţionale budgerigar prezinta cu sute de înregistrări! "

_________________
http://www.activalarm.ro
http://www.activ-alarm.ro

http://ionutzactiv.sunphoto.ro

ImagineImagine


Sus
 Profil  
 
MesajScris: 08 Feb 2012 22:33 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 26 Sep 2009 17:11
Mesaje: 849
Localitate: Deva, HD
Nu ma supar, foarte bine!
Mersi de implicare

_________________
Daca poti sa visezi un lucru, poti sa il si faci!
If you never show, you will never know.
tel: 0766.336.890
http://www.perusi-standard.ro


Sus
 Profil  
 
MesajScris: 09 Feb 2012 11:20 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 23 Ian 2012 13:09
Mesaje: 267
Localitate: Bucuresti(IF)
methos scrie:
Mersi de implicare


Cu placere si alta data, cu ce se poate si cand se poate.

_________________
http://www.activalarm.ro
http://www.activ-alarm.ro

http://ionutzactiv.sunphoto.ro

ImagineImagine


Sus
 Profil  
 
MesajScris: 13 Feb 2012 17:11 
Neconectat

Membru din: 13 Iun 2010 22:10
Mesaje: 36
se poate pune o traducere mai buna ,mai pe romaneste ? sa inteleaga toata lumea


Sus
 Profil  
 
MesajScris: 13 Feb 2012 17:49 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 23 Ian 2012 13:09
Mesaje: 267
Localitate: Bucuresti(IF)
clau c scrie:
se poate pune o traducere mai buna ,mai pe romaneste ? sa inteleaga toata lumea


Traducerea textului a fost facuta cu "Google Translate".Atat stie "Google" romaneste.

_________________
http://www.activalarm.ro
http://www.activ-alarm.ro

http://ionutzactiv.sunphoto.ro

ImagineImagine


Sus
 Profil  
 
MesajScris: 13 Feb 2012 19:08 
Neconectat

Membru din: 13 Iun 2010 22:10
Mesaje: 36
Apriecez dorinta ta de a ajuta,si stiu ce poate google,si eu imi traduc frecvent cu ajutorul lui anumite texte in romaneste(locuiesc in afra Romaniei) traduceri care sunt mai mult orientative.Nu am vrut sa te jicnesc cand am cerut si o traducere mai romaneasca dar cred ca acest articol bun (a fost publica intr-o revista de renume)merita o traducere adevarata nu un simplu copy-paste,o traduere pe cre sa o citesti cu drag ,nu una care sa iti "scurcircuiteze în partea din spate a mintea mea"


Sus
 Profil  
 
MesajScris: 13 Feb 2012 19:45 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 26 Sep 2009 17:11
Mesaje: 849
Localitate: Deva, HD
Viata unui crescator roman

Toti am citit gramezi de materiale despre hranire, imperecheri, genetica, suplimente si tipuri de pene prin urmare am hotarat sa scriu despre ceva diferit. Acest articol, desi bazat pe experienta proprie, poate fi povestea oricarui crescator roman intrucat situatia era si este aceeasi pentru toti.
Ma numesc Catalin Josan si traiesc in Romania, unde incerc sa cresc cat pot de bine perusi de expozitie.
Dragostea mea pentru pasari a inceput cand eram copil odata cu descoperirea porumbeii voiajori. Din pacate pentur porumbei, dar din fericire pentru perusi, a trebuit sa renunt la ei datorita liceului dar reproducerea animalelor de companie si dragostea pentru pasari mi-a ramas in minte. De indata ce am terminat liceul si am plecat la facultate am cumparat o pereche de perusi intrucat nu puteam creste porumbei unde locuiam la vremea respectiva. Acesta a fost inceputul, un joc al soartei, intrucat puteam foarte bine sa cresc canari sau alte pasari de colivie. Am fost si voluntar pentru SOR, deci si sticletii sau alte pasari autohtone putea fi o optiune.
In incercarea de a intretine cat puteam de bine acea pereche initiala de perusi, pe care mi-o amintesc ca si cand ar fi fost ieri desi am reprodus sute de pasari de atunci, am intrat pe internet in cautarea de informatii. Frunzarind reteaua globala nu a durat mult pana am descoperit perusii de expozitie. Erau atat de diferiti de pasarile ancestrale pe care la detineam si pe care le vedeam in pet-shop-uri. Aratau ca si aristocratii: puternici si mandri, de parca erau constienti de frumusetea lor. Am ramas impresionat de aspectul si mai ales de atitudinea acestor pasari si astfel hobby-ul a "prins" si ma bucur ca a fost asa pentru ca am castigat cativa prieteni, am obtinut cateva satisfactii si cateva momente de liniste departe de problemele vietii de zi cu zi. Dar toate acestea nu au venit fara probleme si batai de cap.


Va urma

_________________
Daca poti sa visezi un lucru, poti sa il si faci!
If you never show, you will never know.
tel: 0766.336.890
http://www.perusi-standard.ro


Sus
 Profil  
 
MesajScris: 15 Feb 2012 01:02 
Neconectat

Membru din: 13 Iun 2010 22:10
Mesaje: 36
Abia astept episodul urmator...


Sus
 Profil  
 
MesajScris: 15 Feb 2012 21:07 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 26 Sep 2009 17:11
Mesaje: 849
Localitate: Deva, HD
Primul lucru a fost obtinerea pasarilor de reproductie, un lucru destul de greu in Romania deoarece e o tara care, desi are o traditie in ceea ce priveste reproducerea animalelor de calitate (vaci, cai, chiar si pasari exotice) a fost angajata intr-un carusel economic in care oamenii sunt mai interesati sa isi asigure un trai decent decat sa investeasca bani castigati cu greu in animale, avand in vedere riscuri ca boli, incapacitatea de a se reproduce si multe alte probleme. Iar dintre cei putini care investesc majoritatea asteapta un profit cat mai repede posibil in vreme ce fixarea penajului directional nu e printre cele mai profitabile directii de urmat. Deci e inutil sa mentionez ca nu am gasit prin tara decat variante mai bune de pasari de pet-shop sau pasari de calitate dar batrane si incapabile a se inmulti aduse din tarile vecine de "afaceristi bine intentionati". Pe toata perioada petrecuta cautand pasari cu care puteam lucra nu am stat degeaba ci am vizionat si citit sute de pagini de internet dedicate hobby-ului, am aflat de mari crescatori ca Gerald Binks, Daniel Lutolf si Jo Mannes si visam ca intr-o zi o sa am si eu pasari ca ale lor.
Dupa cativa ani de lucru cu pasari adunate pe ici pe colo de la diversi crescatori, timp in care le-a selectat dupa ceea ce vedeam pe internet, mi-am dat seama ca nu prea avansam deci am decis sa vand toate pasarile si sa cumpar o selectie de pasari de la un crescator care avea dupa parerea mea pasari de calitate dar care le imperechea cu pasari de pet-shop ca afacere, deci selectia se facea mai mult pe linie de vitalitate si fertilitate decat pe calitate. Norocul a facut ca atat calitatea cat si vitalitatea erau prezente dar din pacate, drumul pana la standardul pe care il admiram pe internet era tot lung.

_________________
Daca poti sa visezi un lucru, poti sa il si faci!
If you never show, you will never know.
tel: 0766.336.890
http://www.perusi-standard.ro


Sus
 Profil  
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 15 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2  Următorul

Ora este UTC + 2 [ DST ]


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Furnizat de phpBB® Forum Software © phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România