Asociatia Ornitologica Romana

Stafilococia pasarilor

Este o boala infectioasa, întâlnita la mai multe specii de pasari, putând evolua acut septicemic, sau ca infectie localizata exprimata prin osteo-artrite si infectii ale pielii.

Boala este raspândita si cunoscuta în toata lumea producând pagube datorita mortalitatilor, deprecierii carcaselor, cheltuielilor cu profilaxia si tratamentul.

Etiologie

De la pasari au fost izolate mai multe specii bacteriene apartinatoare genului Staphylococcus (S.aureus subsp.aureus, S.epidermidis, S.hycus si S.gallinarum). Aproximativ jumatate dintre tulpinile de S.aureus întâlnite la pasari sunt producatoare de toxine, putând cauza la om intoxicatii alimentare, prin consum de carne de pasare contaminata.

În mod natural bacteriile din genul Staphylococcus sunt prezente în sol, apa si aer, dar sunt prezente si pe suprafata pielii si mucoaselor la om, animale si pasari.

Stafilococii sunt rezistenti în mediu si la antisepticele uzuale, dar sunt distrusi de substantele dezinfectante.

Caractere epidemiologice

Boala a fost descrisa la gaini, curci si mai rar la palmipede. Puii pâna în jurul vârstei de trei saptamâni fac forme septicemice, iar tineretul (9-16 saptamâni) si adultele fac forme localizate. La gainile ouatoare crescute în baterii, în perioadele calduroase, apar forme septicemice, cu mortalitate crescuta, asemanatoare ca manifestari cu holera aviara.

Stafilococii patrund în organism pe cale respiratorie digestiva, si prin intermediul leziunilor cutanate. Sub influenta factorilor favorizanti, infectia se poate declansa spontan, ca urmare a starii de portaj, dar se poate transmite si vertical.

Factorii favorizanti declansatori sunt reprezentati de deficientele igienice si tehnologice, carentele nutritionale, stresul si unele viroze, care produc stari imunosupresive.

Morbiditatea si mortalitatea sunt influentate de patogenitatea tulpinilor de stafilococi si de intensitatea cu care actioneaza factorii favorizanti. Uneori boala se stinge odata cu înlaturarea actiunii factorilor declansatori.

Examenul clinic

Odata învinse fortele de aparare ale organismului, stafilococii pot produce forme acute septicemice sau infectii localizate cu evolutie cronica.

În formele acute se constata febra, abatere, lipsa apetitului, învinetirea crestei si a barbitelor, moartea producându-se în 24 de ore. Aceasta forma este întâlnita la pui dupa ecloziune, la tineret, dar si la gainile adulte ouatoare, mai ales în sezonul calduros.

În formele cronice se întâlnesc localizari articulare si cutanate, care pot evolua concomitent si cu semne generale: lipsa poftei de mâncare, abatere, slabire si scaderea sau suprimarea productiei de oua.

Localizarile articulare, întâlnite la gaini (între vârsta de 7-12 saptamâni) si la curci (între vârsta de 9-16 saptamâni), se manifesta prin artrite, articulatiile fiind marite, calde si contin un exsudat purulent de culoare alb-galbuie. Pasarile schioapata, se deplaseaza greu si prezinta semne nervoase în cazul afectarii articulatiilor gâtului.

Localizarile cutanate se manifesta prin inflamatia pielii degetelor si dermatita crustoasa sau gangrenoasa a crestei. Din leziunile de dermatita gangrenoasa au mai fost izolati si alti microbi.

Finalul bolii, în toate formele evolutive, este de regula moartea.

Examenul necropsic

În formele cu evolutie acuta se întâlnesc leziuni de tip septicemic.

În formele cronice se întâlnesc leziuni osteo-articulare purulente si leziuni de gangrena. La curcile de carne ficatul este colorat în verde, uneori se întâlnesc si leziuni osteo-articulare.

Diagnosticul

Diagnosticul este greu de precizat pe baza datelor epidemiologice si anatomo-clince, pentru confirmarea diagnosticului se va face obligatoriu examenul de laborator.

Diagnosticul diferential se face fata de holera aviara, tifoza aviara, colisepticemie, streptococie, sinovita micoplasmica si anemia infectioasa a puilor de gaina.

Profilaxia si combaterea

Prevenirea acestei boli se bazeaza pe respectarea masurilor generale asociate cu evitarea factorilor favorizanti (igienici, nutritionali si tehnologici), stresului si a bolilor virotice care produc stari imunosupresive. Îngrijitorii din fermele de pasari si personalul din statiile de incubatie, care prezinta infectii stafilococice localizate la mâini, se vor exclude de la activitatile care presupun contactul direct cu pasarile, pe perioada evolutiva a infectiilor.

Pentru combaterea bolii se aplica tratamente curativo-profilactice, asociate cu masuri generale. În terapia bolii se recomanda antibioticele rezultate în urma efectuarii antibiogramei. deoarece stafilococii câstiga usor rezistenta multipla la antibiotice.

Pasarile cu forme cronice localizate, vor fi eliminate din efective, deoarece infectiile localizate sunt greu tratabile. Se vor depista si înlatura factorii favorizanti si se vor îmbunatati conditiile de igiena si alimentatie.
SURSA http://www.referate10.ro/referate-diverse/stafilococia-pasarilor-7952.html

_________________