|
Mai intai de toate , ca sa vorbim despre selectie , trebuie sa stim ce reprezinta aceasta . Selectia reprezinta modul in care se permite anumitor tipuri , din cadrul unei rase , sa produca mai multi urmasi decat alte tipuri . In principiu selectia , fie ca este vorba de cea naturala , fie de cea folosita de om in procesul de ameliorare a unor rase de animale , cu exceptia selectiei unor soiuri de plante (unde in procesul de polenizare , intalnim autofecundarea) , are anumite trasaturi comune . In practica am observat la diversi crescatori , diferite criterii de selectare , in vederea reproducerii . Simplificand dintre acestea , am retinut cateva metode mai relevante si anume : - asemanator cu asemanator - bun cu bun - in baza liniei de provenienta 1. Metoda asemanator cu asemanator . Am observat aceasta metoda de selectie , in vederea reproducerii , la multi crescatori , care nu au nici o treaba cu cresterea valorii biologice a viitoarelor exemplare ; ei merg pe asemanarea fenotipica a exemplarelor vizate , netinand cont in nici un sens de genotipul acestora . In mod special , astfel de imperecheri , le-am observat in masa crescatorilor "de targ" , adica la cei cu scopuri comerciale si nicidecum la cei cu obiective expozitionale sau competitionale . 2. Metoda bun cu bun . O astfel de metoda am intalnit-o fregvent la crescatorii incepatori , care isi doresc rezultate pozitive in cel mai scurt timp . Acestia achizitioneaza exemplare cu bune rezultate in concursurile de gen , de la prea multi crescatori , cu care isi formeaza perechile . Parerea mea personala , in acest caz , este ca rezultatul acestor imperecheri este la dispozitia hazardului , pentru a deveni intradevar competitiv , pentru ca urmasii acestor exemplare valoroase , vor avea o mare varietate de caractere si nu intotdeauna din cele dorite . Din intamplare , se pot obtine rezultate bune in concursuri , dar cum am mai spus , in acest caz este vorba doar de noroc . 3. In baza liniei de provenienta . O astfel de metoda de selectie o putem gasi la marii crescatori , cu rezultate remarcabile in concursurile de gen . In acest caz efectul principal al selectiei , este in a perpetua in populatia nou creata , o frecventa marita a caracterelor dorite , care , la randul lor , contin anumite combinatii de gene . Selectia nu creaza noi gene , ci permite , cum am amintit la inceput , ca posesorii anumitor gene sa aiba mai multi urmasi decat cei carora le lipsesc asemenea gene . Modificarile pe care le produce o astfel de selectie , in structura genetica a viitoarei populatii , pot fi rareori sau deloc observate in mod direct , de catre crescator in urmatorul rand de pui ; este nevoie de cel putin 4-5 generatii de urmasi , pentru ca roadele muncii lui sa dea rezultatele dorite , aceasta in cazul pornirii de la "zero" . In cazul in care continuam ceea ce un anumit crescator a inceput cu ceva timp in urma , cu conditia de a avea la dispozitie exemplarele potrivite , putem avea rezultatele scontate cu mult mai repede . In concluzie , sunt sigur ca ati remarcat o mare omisiune , pe care am facut-o intentionat , din dorinta de a aborda separat acest subiect , in sectiunea potrivita si anume "Consangvinizarea" ; pentru ca dupa cum stim , selectia este aproape ineficienta in producerea schimbarilor dorite , in viitoarea populatie , daca nu este combinata cu acest sistem de imperechere , numit consangvinizare , sistem pe care , personal , il agreez si-l folosesc in crescatoria mea .
|