Asociatia Ornitologica Romana

Ascultam si citim tot mai des despre marii crescatori ca succesul lor este bazat pe marea grija a selectarii reproducatorilor.
Detaliile,reprezinta un drum greu si dificil,pe care crescatorul il obtine in ani de munca,iar experienta acumulata are un rol
important.
Desigur sunt si multi crescatori,care nu stiu sa aleaga perechile potrivite,sau nu au rabdarea necesara ptr. a-si fixa linia de cantec si incearca de la an la an (schimband pasarile) sa gaseasca cantecul ideal.
In partea opusa,avem marii crescatori care tot timpul produc pasari de prima mana,dar in mica sau mare masura aceste metode de selectie raman secretele lor.
Un lucru este cert:
CALITATI precum:VOCEA,CULOAREA,BUNI REPRODUCATORI...ETC.,le au atat masculii cat si femelele.
Ar fi incorect sa acordam o atentie mai mare unui mascul,fata de o femela....care in comparatie cu masculul nu canta,fiind dificil la prima vedere sa-i apreciem calitatile.
NOI ca si crescatori de malinois,avem un singur SCOP:sa facem selectia ideala,care sa aibe ca rezultat final,CANTECUL IDEAL.
Bineinteles ca acest lucru este aproape imposibil,dar nu ne impiedica sa nu formam masculi valorosi care sa aibe un punctaj foarte bun in concurs.
Este o greseala sa folosim la reproducere un mascul cu calitati foarte bune ,care ar putea fi folosit in educarea tinerilor masculi si sa nu-l folosim de exemplu pe fratele sau,care are excelente calitati de reproducator.
Putem avea surpriza ca fratele lui valoros sa nu transmita mai departe toate calitatile sale,iar celalalt mediocru sa transmita calitati deosebite.
Daca avem un cuib cu 2 masculi mediocri si 1 femela,atunci femela ar putea fi prima optiune pentru imperecherea viitoare.
Aceasta femela o putem imperechea cu un mascul care poseda un KLOK bun,dar are un BOL si un ROL mai slab....dar in schimb crescatorul stie ca tatal femelei are un BOL si ROL excelent...iar KLOK-ul este mai slab.
Aceasta imperechere poate produce un mascul valoros cu care crescatorul poate intra in concurs cu mari sperante.
Daca am reproduce cu el,am putea avea deceptii,el ne transmitand calitatile sale.
Unii crescatori spun ca nu este indicat sa folosim la reproducere,fratele si sora unui canar exceptional,ptr.ca in general ei nu transmit .
Un alt exemplu ar putea fi avand 3 frati,2 cu un punctaj bun,iar ultimul mediocru,daca imperechem cei 2 frati cu femele mediocre,rezulta pui de calitate inferioara,iar la ultimul mascul mediocru,incrucisandu-l cu o femela mediocra sa avem surpriza sa rezulte masculi excelenti.
Daca aveti masculi de clasa medie si produceti pasari de prima mana aveti grija de femele,ptr.ca ele sunt cele care transmit
calitatile bune viitorilor tineri masculi.
Asa cum am spus si la inceput,prin munca in timp,crescatorul va sti exact sa-si aleaga perechea potrivita,uitandu-se in urma fiecarei pasare si analizand cantecul parintilor si al bunicilor.
NU trebuie sa uitam un lucru:CAMPIONII NU GENEREAZA CAMPIONI.
Este o mare greseala sa tinem aceste lucruri ca fiind micile noastre secrete,ptr.ca in acest mod incepatorii pot intampina greutati in selectie si in cresterea canarilor.
Informand si relatand metodele fiecaruia dintre noi,nu poate fi decat un lucru pozitiv si benefic pentru toti crescatorii actuali si viitori.
In incheiere as putea spune ca cresterea canarului de cantec(in cazul meu -MALINOIS)este o tema care nu se va termina niciodata si personal o consider cea mai grea si frumoasa activitate in cautarea de a produce pasari valoroase,in care scopul principal il reprezinta CANTECUL.
SUCCES.

_________________
CLUBUL ROMAN MALINOIS-WATERSLAGER
http://www.waterslager.ro
halciu68@gmail.com
http://Halciu.sunphoto.ro
Tel:0735085933

Mai intai de toate , ca sa vorbim despre selectie , trebuie sa stim ce reprezinta aceasta .
Selectia reprezinta modul in care se permite anumitor tipuri , din cadrul unei rase , sa produca mai multi urmasi decat alte tipuri .
In principiu selectia , fie ca este vorba de cea naturala , fie de cea folosita de om in procesul de ameliorare a unor rase de animale , cu exceptia selectiei unor soiuri de plante (unde in procesul de polenizare , intalnim autofecundarea) , are anumite trasaturi comune .
In practica am observat la diversi crescatori , diferite criterii de selectare , in vederea reproducerii . Simplificand dintre acestea , am retinut cateva metode mai relevante si anume :
- asemanator cu asemanator
- bun cu bun
- in baza liniei de provenienta
1. Metoda asemanator cu asemanator . Am observat aceasta metoda de selectie , in vederea reproducerii , la multi crescatori , care nu au nici o treaba cu cresterea valorii biologice a viitoarelor exemplare ; ei merg pe asemanarea fenotipica a exemplarelor vizate , netinand cont in nici un sens de genotipul acestora . In mod special , astfel de imperecheri , le-am observat in masa crescatorilor "de targ" , adica la cei cu scopuri comerciale si nicidecum la cei cu obiective expozitionale sau competitionale .
2. Metoda bun cu bun . O astfel de metoda am intalnit-o fregvent la crescatorii incepatori , care isi doresc rezultate pozitive in cel mai scurt timp . Acestia achizitioneaza exemplare cu bune rezultate in concursurile de gen , de la prea multi crescatori , cu care isi formeaza perechile . Parerea mea personala , in acest caz , este ca rezultatul acestor imperecheri este la dispozitia hazardului , pentru a deveni intradevar competitiv , pentru ca urmasii acestor exemplare valoroase , vor avea o mare varietate de caractere si nu intotdeauna din cele dorite . Din intamplare , se pot obtine rezultate bune in concursuri , dar cum am mai spus , in acest caz este vorba doar de noroc .
3. In baza liniei de provenienta . O astfel de metoda de selectie o putem gasi la marii crescatori , cu rezultate remarcabile in concursurile de gen .
In acest caz efectul principal al selectiei , este in a perpetua in populatia nou creata , o frecventa marita a caracterelor dorite , care , la randul lor , contin anumite combinatii de gene . Selectia nu creaza noi gene , ci permite , cum am amintit la inceput , ca posesorii anumitor gene sa aiba mai multi urmasi decat cei carora le lipsesc asemenea gene .
Modificarile pe care le produce o astfel de selectie , in structura genetica a viitoarei populatii , pot fi rareori sau deloc observate in mod direct , de catre crescator in urmatorul rand de pui ; este nevoie de cel putin 4-5 generatii de urmasi , pentru ca roadele muncii lui sa dea rezultatele dorite , aceasta in cazul pornirii de la "zero" . In cazul in care continuam ceea ce un anumit crescator a inceput cu ceva timp in urma , cu conditia de a avea la dispozitie exemplarele potrivite , putem avea rezultatele scontate cu mult mai repede .
In concluzie , sunt sigur ca ati remarcat o mare omisiune , pe care am facut-o intentionat , din dorinta de a aborda separat acest subiect , in sectiunea potrivita si anume "Consangvinizarea" ; pentru ca dupa cum stim , selectia este aproape ineficienta in producerea schimbarilor dorite , in viitoarea populatie , daca nu este combinata cu acest sistem de imperechere , numit consangvinizare , sistem pe care , personal , il agreez si-l folosesc in crescatoria mea .

_________________
http://anefi.sunphoto.ro/